Brașov, un oraș al contrastelor

Poate la început o să vă dezamăgesc…

Sunt sudist. Răgățean. Mitic. Bucureștean.

Dar nu o să vorbesc despre Brașov ca un turist. Ci o voi face într-un mod extrem de personal, așa cum este pentru mine: Brașov, un oraș al contrastelor.

Pentru mine este orașul în care am plâns prima dată.

Când m-am simțit neputincios în fața morilor de vânt.

Dar și orașul în care m-am îndrăgostit.

Am plâns după dragii mei unchi

Cea mai puternică legătură a mea cu orașul de la poalele Tâmpei au fost doi buni unchi ai mei.

Acum mulți ani locuiau aproape de Piața Sfatului.

La ei mergeam pe perioada când încă mai era Festivalul „Cerbul de Aur”.

„Locuiau” pentru că nu s-au stins de bătrânețe.

Au fost uciși brutal de un dement care conducea beat și cu viteză un autoturism de teren.

„Vina” unchilor mei a fost că se aflau pe trotuar.

Trebuie să spun că respectivul era un fel de celebritate pe plan local. O beizadea conectată la politic, afaceri etc. De aici și până la faptul că a scăpat basma curată nu cred că mai șochează pe nimeni.

Având în vedere atătea întâmplări incredibile pe care ni le rezervă viața în România.

Probabil doar justiția divină va mai avea ceva de spus.

Reacomodarea

Au trecut mulți ani după această tragedie.

Mi-a fost greu să „înțeleg” nu atât accidentul în sine, ci mai ales faptul că nu a avut urmări și pentru singurul vinovat.

Au fost apoi ani când îmi însoțeam tatăl care ținea anual o serie de cursuri în Brașov.

Rana din suflet a început să se vindece și s-a transformat într-o cicatrice.

Ușor-ușor am început să mă reconectez cu orașul. Cu oamenii liniștiți. Cu locurile frumoase. Curățenia. Bunul simț. Cu lucrurile atât de diferite față de București. Diferite într-un sens bun, care le-aș fi vrut să le văd, să le simt și acasă.

Totuși iubirea

Brașov, un oraș al contrastelor

Și cum deja revenisem la sentimente mai bune față de Brașov, închei prin a spune că este orașul în care m-am îndrăgostit.

Brașov, un oraș al contrastelor

Orașul în care ne-am îndrăgostit.

Eu și soția mea. Unul de altul, evident:)

Am zis închei?

Nu, pentru că de câțiva ani am descoperit și m-am împrietenit cu niște brașoveni senzaționali. Însă nu acel senzațional tabloid. Ci oameni absolut deosebiți, cum se întâlnesc din ce în ce mai rar. Calmi, educați, întotdeauna gata să îți sară în ajutor. Oameni calzi, cum le spun eu. Așa cum erau și bunii mei unchi.

Dacă vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter.
Sau poți să apreciezi pagina de Facebook.

Comments

comments

2 comentarii

  • Loredana 19 august 2017 Reply

    Ooo, da! Brașovul! Visez să locuiesc acolo. Îmi pare rău pentru experienţa tristă pe care ai avut-o. Noroc că, până la urmă, tot iubirea este cea care ne pansează sufletele. 🙂

    • Jurnalul unui Tată 19 august 2017 Reply

      Mulți ani a fost pentru mine singura opțiune în cazul în care aveam să părăsesc oraşul natal.
      Acum reuşesc să mă întorc în Braşov cu drag, de câte ori am ocazia.

Lasă un răspuns

Verificare antispam *

%d blogeri au apreciat: