Avem puterea de a mișca munții

Avem puterea de a mișca munții

O vorbă bună din suflet spusă celui aflat în momente grele poate face minuni.

Putem emoționa cu un vorbe sincere sau text bine scris. Stârni un râs cu poftă ori o lacrimă. Ștearsă discret.

Putem da șansă unei vieți donând sânge.

Avem libertatea de a mege la vot.

Avem o țară frumoasă. Munți și mare. Dealuri și râuri. Dunărea cu a sa Deltă unică. Câmpii cu pământ roditor. Avem resurse naturale. Miere. Vii. Brânză.

O istorie bogată.

O credință care îndeamnă să ne iubim aproapele.

Avem copii frumoși și care vin cu medalii de la olimpiade internaționale.

Avem copii frumoși pentru că avem femei și bărbați frumoși.

Ne-am născut și am trăit vremuri de pace.

Avem peste 100 de posturi TV.

Am avut și înc-avem scriitori, poeți și artiști geniali.

Și cu toate astea, ne lipsește ceva

Nu avem autostrăzi, dar le plătim cu bani p-alea de pe hârtie. Stai ore-n șir în drum spre mare ori munte. Și-avem accidente.

Vreo patru milioane de români au ales exilul.

Începem să nu mai avem doctori. Medici. Că impostori cu doctorate-n orice avem cu duiumul.

Nici dascăli nu prea mai avem.

Biserica. Nu mai avem doar preoți cu har. Ci și popi cu gândul la cele lumești. Care au uitat menirea. Smerenia.

Avem conducători slabi, vânduți pe o pungă de galbeni. Validați chiar de noi. Prin vot sau lipsa, chiar nu contează.

Nu mai avem resurse. Le-am dat.

Gimnastica, fotbalul au rămas doar amintiri. Doar la comentat ne mai pricepem. Sau așa credem.

Preferăm canale, nu posturi TV cu emisiuni de mahala. Cu hăhăieli și lălăieli.

Nu mai citim decât cancanuri din șoubiz.

Mâncăm prost. Legume, fructe românești nu se mai găsesc. Fumăm prea mult.

Avem păduri din ce în ce mai fără de copaci.

Avem restituiri trucate.

Vinovații scapă. Adevărații vinovați. Sunt liberi.

N-avem bani. Dar la fiecare colț de stradă avem case de pariuri.

Avem epidemii. De rujeolă. De corupție. Și de prostie. De invidie. Mârlănia, șmecheria și tupeul de azi înlocuiesc bunul simț de altă dată. Ipocrizia e în floare.

Avem puterea de a muta munții. Și noi schimbăm borduri. P-alea puse ieri!

Mai avem oare speranță? S-a stins luminița aia de la capătul tunelului? Chiar suntem stupid people?

Acesta e doar un pamflet, altfel poate dăuna grav sănătății. Asemănările cu realitatea sunt pur întâmplătoare.

Dacă vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter.
Sau poți să apreciezi pagina de Facebook.

Comments

comments

2 comentarii

  • Tudor 17 august 2017 Reply

    Ne va veni si noua randul la un trai mai bun.

    • Jurnalul unui Tată 17 august 2017 Reply

      Gata, ți-au ieșit actele pentru Australia?
      Lăsând gluma la o parte, pe lângă speranță, știi ceva ce eu nu știu?
      Cu o floare nu se face primăvară, nici măcar cu un buchet.
      Parcă degeaba eu, tu și alții ca noi scriem despre lucruri de bun-simț, normalitate, bunătate… în sufletul și tărtăcuța (cum spui și tu) prea multora valorile nu-și mai găsesc locul.

Lasă un răspuns

Verificare antispam *

%d blogeri au apreciat: