Și doctorii greșesc. Ce noutate, nu?

Și doctorii greșesc. Ce noutate, nu?

Cel mai des motiv de panică pentru părinți: febra

Aseară cea mică face temperatură. Sâmbătă seara. Deci imposibil de mers la medicul de familie.

Neavând temperatură mare, nu ne panicăm. Aplicăm tratamentul obișnuit. Hidratare cât mai multă. Compresie cu apă pe frunte. Un sirop care reduce febra și calmează durerile. Îl aveam în casă. Recomandat de medic. Just in case. După vreo două ore sare de 38,5. Ok, apelăm și la un supozitor. Scade. Sub 37. Juma de oră. O oră. Deja trecuse de ora de somn și dădea semne că vrea nani. Deci nani.

Peste noapte verific de 4 ori temperatura. Sub 37.

Dimineața însă… Febră. Arde. 38. 38,5 cu tot cu sirop. 39. Gata. Ne panicăm.

Povestea cu 112

Sun la 112 explic natura urgenței. Spun vârsta copilului. Un an și două luni. Îmi face legătura la Ambulanță. Repet iar povestea. Mi se transmite că trimit medic.

În alți ani mai avusesem ceva experiențe cu așteptatul ambulanței. Încep să îmi pun întrebarea dacă n-ar fi mai rapid să mergem noi la camera de gardă. Nu apucăm să luăm o decizie. Ajunge ambulanța acasă. Mă uit la ceas. 9 minute! E prima dată când mi se întâmplă așa ceva! Și cei din cercul meu de prieteni au avut probleme cu timpul de așteptare. De la 30 minute în sus. Chiar și 2 ore.

Deja începem cu dreptul. Dar care drept? Că medicul și șoferul intră direct în casă fără a se descălța, fără să-și pună vreun botoș din acela albastru de unică folosință. Nimic. Încălțați direct la copil. Sincer eram prea bulversat să observ asta la început. La plecare mi-am dat seama. Nu știu dacă sunt exagerat dar la intrare mă descalț. Eu, soția, fata cea mare. Oricine vine la noi. Tot acolo e un mare pantofar și o groază de papuci care pot fi folosiți de vizitatori.

Revin. Examinare destul de sumară și rapidă.

Verdict: varicelă!

Nu sunt doctor. Dar nici nu cred că orice zboară se mănâncă. Mai am o fată care mâine-poimâine împlinește 11 ani. Despre creșterea copiilor, bolile copilăriei, vaccin și cam tot ce ține de subiect cred că sunt destul de pregătit. Cu lecțiile făcute. Cu multe, multe cărți citite. Cu multe, multe discuții purtate cu alți părinți. Cu medici. Deci, varicelă?!

Spuneam că eram deja bulversat de la temperatura destul de mare, iar asta cu varicela nu a avut darul să mă liniștească. Mai ales că ce știam eu (neavând totuși studii de specialitate și ani de facultate de medicină) intra în contradicție cu diagnosticul sec al medicului (care presupun că are studiile și facultatea care mie îmi lipsesc).

Urmează evident rețeta și interdicția de a scoate fetița din casă minim două săptămâni. Întreb la plecare dacă e sigur de varicelă. Bineînțeles a răspuns medicul.

Pleacă. Ambulanța.

După primul amănunt cu încălțatul, mai bine zis nedescălțatul observ încă ceva. Ambulanța este inscripționată cu numele unei clinici private. Ce-i asta?! Mă uit pe rețetă. Într-adevăr poartă antetul clinicii respective. Ok, o avea vreo colaborare cu statul.

Caut specialitatea doctorului pe parafă. Medicină generală! Deci nu pediatru!

Mă uit la nume. O dată, de două ori. Ceva extrem de greu de pronunțat. De ce? Pentru că în pofida faptului că am crezut că este vară și este bronzat, bronzul medicului generalist venea din țara de origine. Să nu fiu înțeles greșit. Chiar nu cred că asta contează pentru că am avut de a face la un spital universitar cu un medic provenit tot din zona respectivă și am fost extrem de mulțumit. Chiar nota 10.

Dar, totuși, varicelă?! Unde este erupția de bubițe? Da, există câteva, dar tot apar de la începutul verii. Și dispar a doua zi. De la căldură. Ne-a confirmat medicul de pediatru unde este înscrisă micuța. Ne-a confirmat și medicul pediatru de la o mare clinică privată cu altă ocazie. Deci, unde sunt veziculele pline de lichid?!

La camera de gardă pentru a doua opinie

Bun, tot ne gândeam la camera de gardă așa că nu mai stăm pe gânduri. Sărim în mașină și în 20 minute suntem acolo. Așteptăm. Nu exagerat. Am ales o clinică privată. Pur și simplu eram prea stresat, prea obosit să mai stau 2 ore sau chiar mai mult la cea de stat. Cum am stat acum niște ani cu cealaltă fetiță.

Acum discuția nu trebuie să fie de ce am ales privat și nu stat. Am explicat mai sus deja și chiar nu are nicio relevanță. Relevanță are aspectul că migratul medicilor în alte țări ne dă o serioasă problemă. Personal am o problemă până nu găsesc cineva în care să simt că pot avea încredere. Iar de cel puțin 10 ani de câte ori am avut eu sau cunoscuții mei o problemă ceva mai serioasă, întotdeauna am mai cerut cel puțin încă o opinie. Iar dacă era vorba și de o intervenție chirurgicală trei opinii. Exagerat? Probabil. Dar când e vorba de sănătate și viață prefer să exagerez. Însă nu în povești, ci în consult. Aș putea mult să dezvolt subiectul asta, dar poate cu altă ocazie.

S-a confirmat diagnosticul dat de medicul de pe ambulanță?

Nici pe departe. Nu este vorba de varicelă. Întreb de două ori. Nici vorbă!

Este vorba de un banal roșu în gât care poate avea mai multe explicații. Deocamdată antitermice. Monitorizat temperatura. Și revenit la control.

Așteptând pe sală să ne vină rândul am citit o serie de povești despre oameni, copii, viață în general. Toate se terminau cu o morală. Interesante toate. Morala în acest caz?

Și doctorii greșesc. Ce noutate, nu?

Dacă nu ceream o a doua opinie acum cumpăram o rețetă și mai ales îi administram fetiței mele un tratament greșit.

Doar pentru că ceva (sau chiar mai multe amănunte) nu mi s-a părut ok la cei de pe ambulanță.

Să ne auzim sănătoși!

Dacă vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter.
Sau poți să apreciezi pagina de Facebook.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Verificare antispam *

%d blogeri au apreciat: