Centenarul uitat

Centenarul uitat

O sută de ani s-au împlinit zilele trecute de una dintre cele mai mărețe fapte de arme ale poporului român.

Bătălia de la Mărășești

În afară de câteva drapele pe stradă și niște articole pe net mai nimic. Pe la TV a fost amintit în treacăt centenarul.

Repet, poate cea mai strălucită faptă de arme realizată de noi, românii.

Și atunci? Ce am pățit?

Știm numele lui Grigore Ignat?

Centenarul uitatComandantul unui grup de mitraliori care au luptat până la unul. De unul singur a reușit întârzierea ofensivei germane ore întregi. Avea 28 de ani.

Eremia Grigorescu ne spune ceva?

Centenarul uitatAr trebui. Este generalul care a făcut posibil imposibilul!

Sub comanda sa s-au dat luptele de la Oituz. Atunci el a rostit celebrele cuvinte „Pe aici nu se trece”!

Tot sub comanda s-au aflat soldații români la Mărășești. Și iar s-au adeverit cuvintele lui. „Nici pe aici nu se trece”!

Dar Ecaterina Teodoroiu?

Centenarul uitatTânăra eroină are o poveste fabuloasă. Merită să o aprofundați. Pe scurt, din dorința de a-și răzbuna frații căzuți în luptele Primului Război Mondial, se înrolează la o unitate combatantă. Luată prizonieră, reușește să evadeze. Rănită de două ori. Decorată de Casa Regală. Participă la Bătălia de la Mărășești, unde a murit în fruntea unui pluton de infanterie al Armatei Române.

Și aflu cu stupoare că cea mai tânără eroină a luptelor de la Mărășești este scoasă din cărțile de istorie. Și ușor-ușor se va așterne praful uitării despre ea.

Una din datoriile noastre, de părinți cred că este și de a le spune copiilor despre înaintașii noștri. Despre străbunii noștri. Care și-au vărsat sângele ca generațiile viitoare să aibă o țară și o limbă.

Măriuca Zaharia

Centenarul uitatCâți mai știu istoria ei? În nucul de lângă casa ei se instalase un punct de observație care dirija artileria. Soldatul cocoțat în pom îi transmitea telefonistului aflat la baza copacului informații despre mișcările de trupe și despre eficacitatea artileriei române. Ambii ostași cad răpuși, iar Măriuca, fetița de doar 12 ani, le ia locul cățărându-se în nuc, apoi coborând și transmițând prin telefonul militar informații prețioase comandamentului român. Un glonț tras de inamici au răpus-o.

Ei sunt cei care nu au ezitat un moment să lupte. Copil, femeie, alături de bărbat. Alte timpuri? Cu siguranță.

Trăim cea mai lungă perioadă de pace din istoria Europei. Orice istoric va spune că este în firea oamenilor ca la un moment dat să mai existe un conflict de proporții.

Când? Sperăm ca nici noi, nici copiii copiilor noștri să nu afle.

Pe de altă parte, nepăsându-ne de unde venim, nici nu vom ști încotro ne îndreptăm.

Iar să trecem cu uitarea Bătălia de la Mărășești chiar cu ocazia centenarului…

Aștept părerea ta de ce se întâmplă acest lucru.

Dacă vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter.
Sau poți să apreciezi pagina de Facebook.

Comments

comments

4 comentarii

  • Eumiealmeu 11 august 2017 Reply

    De unde sunt eu, am plecat cu obsesia Ecaterinei Teodoroiu pt că are statuie imensa lângă Olt. Așa că vorbesc despre ea…

  • Denisa Mănica 12 august 2017 Reply

    Să știi că eu abia aștept să reiau istoria timpurilor trecute odată cu copiii. Sunt mult mai curioasă acum decât atunci când eram elevă. Felicitări pentru articol și pentru lecția aceasta consistentă de istorie! 🙂

    • Jurnalul unui Tată 12 august 2017 Reply

      Mă bucur să văd că nu sunt singurul. Istoria m-a pasionat cam dintotdeauna. Părinții, bunicii, profesorii, cărțile, mai târziu muzeele, monumentele, numismatica și altele. Dar de ceva timp simt și nevoia să mai și scriu despre unele lucruri care ori sunt date uitării ori sunt deformate.

Lasă un răspuns

Verificare antispam *

%d blogeri au apreciat: