Social Media for Parents. Impresii post eveniment

Social Media for Parents. Impresii post eveniment

Despre evenimentul la care am participat 

Acum câteva zile am participat pentru prima dată la un eveniment de amploare dedicat bloggerilor de parenting de la noi.

Am preferat să mi se așeze un pic informațiile și impresiile pentru a putea croșeta ceva despre eveniment și nu a trânti rapid ceva dezlânat.

Rar scriu la cald, așa nu am relatat în timp real sau imediat după finalul evenimentului.

Probabil că îmi lipsește latura jurnalistică. Pe care nici nu îmi doresc să o cultiv. Nu sunt cronicar / reporter / corespondent / jurnalist.

Blogul este cu totul și cu totul altceva. E ceva personal. 100% al celui care îl scrie. Nu este un site, pentru care sunt angajați oameni. Nu are o echipă în spate. Cel puțin când e la început de drum. Bloggerul face de toate: scrie și își online experiențele proprii. Face și fotografii sau video, editează imaginile. De cele mai multe ori singur se ocupă de tot ceea ce înseamnă partea tehnică, de IT.

Da, de la un anumit nivel ai nevoie de ajutor. De un fotograf profesionist. De cineva care mănâncă IT de pâine și tot așa. Ai nevoie de o echipă. Dar esența se păstrează, continuă să scrie. Aici nu ai nevoie de altcineva . În caz contrar, ne mutam din zona de blogging spre cu totul altceva. Impersonal. Site.

Fac aceste precizări pentru că în cadrul evenimentului, începuse o astfel de discuție. Care tindea să se aprindă și să se transforme într-o dispută. Moderatorul a stins-o (prea) repede considerând că nu este relevantă. Probabil avea dreptate. Dintr-un anumit punct de vedere. Discuția nu prea a continuat spre ce și-ar fi dorit cei prezenți. Asta e impresia mea.

Am auzit și lucruri noi, altele doar confirmări a ceea ce deja bănuiam, dar au fost și controverse și lucruri lăsate în coadă de pește.

Social Media for Parents 2017

Social Media for Parents, căci asta este titulatura oficială a evenimentului, a ajuns anul acesta la cea de-a cincea ediție.

Responsabili de acest eveniment găzduit de Hotel Caro din București sunt Cristian Manafu și Evensys.

Despre Manafu nu cred că e cazul să detaliez cine este. Doar este unul dintre cei mai cunoscuți și cu ștate vechi în ale blogging-ului și social media de pe la noi. Bașca organizator de astfel de evenimente faine.

Nu o să fac un rezumat al evenimentului în sine că nu asta mi-am propus. Nu fac o recapitulare sau o recenzie. Poate cu altă ocazie.

Da, au fost trei secțiuni, cu teme foarte interesante susținute de oameni la fel de interesanți care chiar aveau ce să spună, iar unii mai carismatici și-au livrat mesajul mai bine împachetat. Pe unii i-a ajutat însă și tema aleasă. De aici e vorba de percepție. A mea. Subiectivă, evident;) Că tot vorbim de impresii. Pentru că ce mi s-a părut mie interesant altuia poate nu-i trezea nicio emoție. Și invers. Doar suntem diferiți și asta e foarte ok;)

Așa cum spuneam, unele subiecte m-au făcut atent, dar altele nu prea. Cel puțin în cazul meu.

Impresii post eveniment

De fapt despre asta mi-am propus să scriu acum. Despre impresiile mele. Cum am simțit eu evenimentul.

Într-adevăr ideea acestui eveniment este absolut de lăudat.

Organizarea lui a fost mai mult decât decentă, oricâte hibe i-am găsi sau inventa. Ca la o nuntă. Nu poți mulțumi pe toată lumea. Exigenți într-un mod exacerbat sau cârcotași mereu se găsesc. La fel cum e valabilă și reciproca cu extaziații și lăudătorii din oficiu. Am văzut și așa ceva.

Pentru MINE a fost un mare PLUS.

Am simțit că există interes în zona de social media adresată părinților. A celor care scriu despre copii, despre familie, educație. Parenting.

Am simțit și că există opinii uneori extrem de divergente. Abordări diferite. Interesante puncte de vedere, iar până la un punct, toți au dreptate. Care punct? Punctul meu de vedere, evident:)) Doar despre asta vorbim, despre impresii.

Categorii de bloggeri

Sunt bloggeri care scriu din pasiune. Unii își doresc ca prin ceea ce scriu pot educa, schimba ceva. Printre aceștia se regăsesc și mulți începători. Părinți aflați în concediu de îngrijire a copilului. Informațiile aflate, sentimentele noi și evenimentele trăite te pot face să vrei să-ți împărtășești povestea online. Parenting-ul este un universului  fascinant și inepuizabil.  Dar, în multe cazuri se întâmplă exact ca la maraton. După un timp apar abandonurile.

Sunt bloggeri care îmbină într-un mod fericit plăcerea de a scrie cu implicarea în diverse campanii care le aduc beneficii. Și care nu își pierd vocea, scriu în continuare despre ceea ce cred și simt. Transmit emoții.  Unii dintre ei, ca și cei de mai sus, vor și mai și pot să schimbe ceva.

La fel de bine cum sunt bloggeri care au transformat totul într-un business 100%. Într-un job full-time. Ceea ce e normal. Timpul și banii investiți au acest scop.

Paradoxal, la acest nivel, poate exista și un grad mai scăzut de implicare. Dorința de a educa sau de a schimba ceva poate să dispară. Sau poate nu a fost niciodată vorba de așa ceva, totul fiind gândit de la început rece, pus pe hârtie ca orice business plan. Când ajungi să livrezi ce se cere.

Și iar paradoxal, cu toate că postezi mai puțin despre ce crezi într-adevăr, ești citit mai mult:) Nu detaliez despre alegerea subiectelor, a titlurilor etc.

Bineînțeles că lucrurile sunt nuanțate la orice categorie de mai sus. Că ultimii zic despre primii că sunt niște începători sau idealiști care după un timp vor abandona. Oare se înșală? Martorii lor sunt anii petrecuți în online, experiența, traficul, gradul de recunoaștere și campaniile prin care au trecut. Faptul că pot fi numiți deja influenceri.

Impresia mea despre divergențe

Idealiștii îi pot acuza pe unii aflați în top că sunt mercantiliști.

Invidia

Dacă scrii doar pentru un cerc mic de cititori, eventual considerat și elitist, niciodată informația nu va ajunge mai departe. Nu va auzi nicio agenție de tine, nu vei avea campanii. Indiferent de scopul campaniei. Și nu mă refer doar la un produs, dar când nu ești o voce, chiar poți schimba ceva? Poți face o campanie umanitară? Invidia pe capra vecinului care nu paște trei fire pe lună, ci poate un milion. Poate ar trebui să ieșim din această bulă de sticlă pentru că online-ul până la urmă este o extensie a offline-ului. Bineînțeles cu similitudini și diferențe. Iar pentru a fi relevant trebuie să fi cunoscut, citit. Una fără alta nu merge.

Blogul / jurnalul online trebuie să nu fie atins de interese financiare

Poate că până într-un punct este ok. Pentru cei care au un job care le asigură existența. Sau altă sursă de venit. Și atunci de ce îi judecă pe cei care din asta trăiesc? E ca și cum ai judeca zidarul că trăiește din pus cărămizi și nu o face doar dintr-un simplu hobby.

Când nu ai niciun an de blogging și această activitate nu constituie o sursă de venit este deplasat să judeci pe unul care de 10 ani din asta trăiește. Anii aia reprezintă ceva. Altfel murea de foame. Se lăsa de blogging și se apuca de vândut cartofi în piață.

Cu ce am plecat de la eveniment

Vorbim tot despre impresiile mele, simt că am plecat de la eveniment mai bogat.  Am reușit să cunosc pe viu o parte din cei pe care îi știam doar după condei, doar din online. Și am reușit printre picături să am câteva discuții extrem de bogate. Am discutat de parcă ne știam de ani de zile, de parcă eram vechi prieteni. Cu bloggeri sau oameni de social media la fel de nou intrați în branșă ca și mine, dar și cu veterani.

Pentru tine are vreo relevanță faptul că citești vreun site sau blog de parenting?

Simți vreo diferență?

Iar dacă vrei să te țin la curent cu ce scriu, te invit să apreciezi pagina de Facebook sau poți să te abonezi la Newsletter.

Comments

comments

2 comentarii

  • Tudor 23 iulie 2017 Reply

    Pentru mine, un site pe platforma wordpress sau blogspot ramane un blog atat timp cat articolele sunt concepute in propriul stil de aceeasi persoana. Indiferent daca si le scrie singur (am un amic care si-a facut blog pe propria firma care isi inregistreaza articolele cand este la volan si i le da secretarei sa i le redacteze, bilbileasca etc – el se afla in spate, sunt ideile lui). Indiferent cine ii face pozele – a se vedea blogurile culinare. Indiferent cine editeaza video – ei prelucreaza ce a spus omul nostru. Indiferent cine negociaza campaniile.

    Arhiva si traficul nu sunt relevante in blogosfera. Pot sa am blog de 10 ani dar daca am scris doar pentru trafic si nu am transmis niciodata nimic personal ….

    Am inceput sa am mai mult respect pentru cei care irecunosc ca nu se mai regasesc in spirutul de turma promovat pe toate canalele.. Indiferent daca scriu corect gramatical sau au blog pe platforma free sau cu plata.

  • Jurnalul unui Tată 23 iulie 2017 Reply

    Discuția apare când nu reprezinți decât o imagine. Când ai o echipă redacțională care scrie pentru tine. Nu neapărat pentru că nu ai timp, ci poate că nici habar nu ai să o faci.
    Asta e impresia mea.
    Traficul poate fi și el relevant sau nu. Dacă iei o temă politică sau despre religie ori fotbal, traficul poate crește. Dacă mai e și o bârfă cu o vedetă deja apare și un transfer de popularitate. Discuția e lungă și depinde de fiecare cum se poziționează și ce capacitate are.
    Vin cu un exemplu, dar nu din blogging. A cuiva care a ales, dar și a putut să fie popular. Coelho. Unii nu știu cum să mai citeze din el. Alții îl consideră un scriitor manelist. Oamenii sunt diferiți. Până la urmă, pentru fiecare blog există un public. Mic, mare, elitist sau popular, aici iar e altă discuție.

Lasă un răspuns

Verificare antispam *

%d blogeri au apreciat: