Bau-baul părinților

Părinte de bebe

Mulți bloggeri părinți scriu despre experiențele cu cei mici. Inclusiv eu (!) am avut multe articole despre:

Da, sunt şi muci şi scutece (pline de pipilone şi căcăciuc) şi problema vaccinului (să îl fac? care din ele? ok, le fac dar unde îl găsesc?! etc) şi răceli şi nopți nedormite, oboseală. Oboseală puțin spus. Ceva peste oboseală. Epuizare. Şi nevoia de a trece peste epuizare, de a continua.

Dar produsul iubirii dintre părinți aduce împlinire. Poate nu pentru toată lumea. Dar orice ar spune alții, mărirea familiei este o bucurie. Zâmbetul bebeluşului, gânguritul, somnul dulce după lăptic. Momentul când se ridică prima dată în picioruşe, când îl auzi cum te cheamă „mama” sau „tata” în cazul meu, când te priveşte direct în ochi… Numai un părinte înțelege.

Părinte de… copil

Ei bine, nu rămân bebeluşi (şi nici copii). Apare momentul când apelezi la ajutor, la bunici, la bonă, la creşă. Apoi grădinița.

Alt pas: şcoala. Emoțiile primei zi de şcoală. Mai mult ale părinților:)) Şedințele învățătoarei cu noi. Temele. Testele. Evaluările naționale. Deja începi să te gândeşti ce repede trece timpul. Eşti tentat să faci comparații cum era pe vremea noastră. Şi nu prea ajută pentru că totul era diferit!

Scriu toate astea pentru că le-am trăit. Le-am simțit. Cu unele probleme m-am confruntat şi am găsit soluții, răspunsuri. Despre unele chiar am scris. Într-adevăr cel mai mult am scris în calitate de părinte de bebeluş. Care în curând va împlini 1 an. Pentru că de atunci am început să scriu. De când am aflat că urmează să fiu tată. A doua oară. Pentru că cealaltă fetiță (sunt tată de fete) în această vară va împlini 11 ani.

Chiar am scris foarte puțin despre „cea mare”. Până acum am scris mai mult despre universul unui bebe. De la ce înseamnă venirea pe lume până la vârsta de 1 an. Dar în viața reală nu s-a întâmplat să o neglijez sau să îi acord mai puțin timp sau atenție „celei mari”. Este adevărat că dinamica familiei s-a modificat. Cu toate acestea, lucrurile de bază au rămas neschimbate. Şi ne-am adaptat din mers toți la noua realitate. Mai ales că acum „cea mare” îşi dorea tare mult o surioară. Şi noi i-am îndeplinit dorința:)

Mă voi adresa şi părinților de adolescenți. În continuare celor cu copii mai mici dar şi celor care îşi doresc să devină părinți.

Bau-baul părinților

Nu degeaba am intitulat articolul astfel.

Spuneam mai sus un truism: copiii cresc.

Vine vremea când nu mai poți să îi ții în brațe. Apoi simți o uşoară stânjeneală din partea lor dacă vrei să îi îmbrățişezi în public. Sau să îi pupi pe obraz. Ori să mai mergi cu ei ținandu-i de mână. Pentru că „mă faci de râs” sau „pot şi singur/ă să merg” sau alte argumente mai mult sau mai puțin puerile.  Mai amuzante sau nu. Dar care te izbesc!

Când apar? Depinde. În cazul meu încep să coincidă şi cu primele semne ale adolescenței. Care nu se mai manifestă cum mulți încă mai cred că abia pe la 14 ani. Mai devreme, uneori mult mai devreme.

Nu degeaba este vorba din bătrâni „copii mici, probleme mici, copii mari, probleme mari”.

Părinte de adolescent

Încep să mă pregătesc pentru această etapă. Deja e vorba de altă ligă. M-am înarmat cu alt set generos de cărți. Legate de subiectul adolescenței. Subiect extrem de vast. Discut cu alți părinți de adolescenți.

Ştiu că există şanse ca realitatea din teren, din propria ogradă, cum spune cineva, să mă lase dezarmat.

Şi totuşi aleg calea de a fi pregătit măcar pentru majoritatea problemelor. Vreau să-mi ajut copiii să treacă prin această perioadă. Nu o voi putea face dacă nu mă ajut şi pe mine pentru a-i înțelege. Nu trebuie să apară un zid între noi.

Merită să citim tot ce ne cade în mână. Să discutăm. Să căutăm soluții. Să vedem cum s-au descurcat alți părinți. Dacă se poate aplica şi în cazul nostru. Dar şi să ne trăim în continuare viața şi a nu face o obsesie din asta:))

Peste tot zenul (cât mai e), toată blândețea şi delicatețea părintelui se va revărsa la un moment dat vulcanul de sentimente, emoții, transformări ale copilului. De la copil la adult.

Adolescența

Când începe? Când se termină?

Este imposibil de răspuns pentru că diferă de la copil la copil. Tocmai din acest motiv Organizația Mondială a Sănătății dă un termen extrem de relaxant, respectiv perioada alosescenței este cuprinsă între 10 şi 19 ani. Alte păreri situează debutul adolescenței diferențiat în funcție de sex. Ar începe pe la 11 până pe la vreo 13 ani la fete, iar la băieți ceva mai târziu de pe la vreo 12 până pe la vreo 14 ani.

Cert este că după 21 de ani, indiferent de orice părere sau teorie am citi, această perioadă tranzitorie se termină.

De ce bau-bau?

Părinții de adolescenți ştiu de ce, iar ceilalți se pot ajuta de… amintiri: cum erau ei când erau adolescenți?

Când  păpuşile sau soldățeii sunt uitate, iar colegii de clasă devin parcă mai interesanți.

Apar întrebări de alt fel, mai curajoase:))

Apare roşu în obraji când tu ca părinte începi la rândul tău să îi pui alte întrebări adolescentului sau să răspunzi la unele curiozități ale acestuia.

Apar tentațiile. Întrebările. De ce fumează X? Ce gust are vinul? De ce se joacă Balena Albastră? Mă laşi să dorm la colega de clasă? Când o să am voie să merg în club? Şi astea din categoria uşoară.

Apare inevitabil şi îndepărtarea de părinți! Aici poate e cel mai greu de gestionat.

Pe de o parte e şi normal. Unul dintre rolurile părinților este de a-şi pregăti puii să devină independenți.

Pe de altă parte cam doare să vezi că începe să se evapore acea inocență şi devine… ca tine. Adult.

Transformarea ne poate speria. Unde e copilul? Cântecul cu „nu mi-e frică de bau-bau” e valabil acum pentru noi:))

Şi noi ne dorim să păstrăm câte ceva din copilărie, din joaca şi exuberanța ei, din puritatea şi frumusețea ei. Şi nu prea ne iese. Nu complet. Oricât ne-am strădui.

Bebeluşi, copii, adolescenți sau tineri, toate perioadele îşi au frumusețea lor. Iar noi, părinții, o ştim cel mai bine.

Mai ales pe măsură ce trec anii şi la un moment dat ne flutură prin minte că am putea deveni şi… bunici:))

Foto: domeniul public

Comments

comments

Lasă un răspuns

Verificare antispam *

%d blogeri au apreciat: