Despre jurnal și despre mine

Copiii nu spun lucruri trăznite

Copiii nu spun lucruri trăznite

#1

Acum câteva zile eram într-un hipermarket împreună cu fetița mea cea mare, mare adică are zece ani. Cea mică are tot zece, dar luni:)
După ce luăm noi una-alta ajungem la zona denumită „piață”.
Cea „mare” începe să citească cu voce tare numele țărilor de origine. Erau înscrise pe niște tăblițe. Pentru fiecare fruct și legumă în parte.
Așa cum v-ați dat seama, pe la zece ani ești în clasa a patra, iar geografia este o materie nouă.
Probabil că o lua și ca un exercițiu practic:
– Pepene Grecia, roșii Spania, mere Polonia, ardei Ungaria, usturoi China, dovlecei Turcia, pere Cehia, vinete…
Și lecția de geografie legumicolă a mai inclus câteva țări până la întrebarea:
Dar România unde e?
M-am uitat și eu pe plăcuțe. Nu era.
I-am încropit pe loc o explicație rapidă, legată de climă.
Replica ei:
Dar și la noi cresc ardei și pere și mere. Uite că le avem de la vecini. Nu ne învecinăm la nord-vest cu Ungaria?!
M-am repliat rapid și am încercat altă explicație ceva de genul că pentru un hipermarket, aprovizionarea trebuie făcută în cantități uriașe, iar la noi mulți producători sunt mici, individuali, spre deosebire de asociații, cooperative la vecinii noștri.
M-a urmărit atentă până la un moment dat când a văzut frigiderul de înghețată.
Nu mai m-a întrebat de unde e, nici cum și-a rezolvat problema hipermarketul cu aprovizionarea.
Ideea e că în week-end am ajuns în piață. Una adevărată, fără ghilimele.
Dar și aici te lovești de câteva probleme care te fac să regreți într-un fel hipermarketul. În piață nu dai tocmai de cei care au cultivat şi recoltat ceapa verde, spanacul sau ridichea, ci mai mult de comercianți care le cumpără dimineața toată marfa celor dintâi și o revând mai scump. Ok, asta să fie singura problemă…
Numai că acești comercianți aranjează marfa frumos la tarabă, așa cum au văzut în „piața” din hipermarket dar când o vând nu te lasă să alegi fructele sau legumele frumoase, expuse, ci sunt șanse să te trezești în coșul cântarului cu altă marfă! Întotdeauna mai proastă…
Dar cum m-am înarmat cu răbdare, însoțit tot de cea „mare” am reușit până la urmă să umplu pungile exact cu ce doream.
Mai ales că cea „mică” de acasă aștepta un morcov și un măr românesc;)

# 2

La plecare cea „mare” mă face atent la o scenă de la ieșirea din piață:
Tati, uite pe Hercule!
Mă uit şi nu-mi vine să cred ce vedeam: un tătăiță probabil sărit bine de 60 de primăveri, cu părul tot alb, dar mult mai lat ca mine în spate ridicase remorca de la propria lui mașină. O muta mai aproape de trotuar pentru a-i face loc altei mașini să treacă pe străduța destul de îngustă de lângă piață. Când am trecut prin dreptul lui m-am uitat de curiozitate la remorcă. Era plină cu lăzi cu salată.
La sală dacă ridici vreo sută și ceva de kilograme deja ești vedetă. Și asta când ai vreo 20 de ani…
Pe când tătăiță tocmai ridicase de vreo cinci ori mai mult!!!
Și nu, nu era vreo cameră ascunsă.

# 3

Și când credeam că am văzut destule pe acea zi, iar sunt făcut atent:
Tati, ia uite cinci controlori! De ce sunt cinci? Nu era suficient unul?
Într-adevăr în stația de tramvai erau cinci bărbați care purtau acea vestă albastră reflectorizantă pe spatele căreia scrie mare CONTROL.
Să o mint? Probabil că nu mi-ar ieși pentru că nici nu am încercat vreodată.
Adevărul nu e întotdeauna plăcut, dar întotdeauna l-am preferat.
Chiar dacă uneori copiilor trebuie să îl mai „împachetezi” pentru a fi mai ușor de înțeles şi acceptat.
Revenind la cei cinci controlori.
Adevărul este că nu. Nu se poate doar un singur controlor. Încă avem „călători” care în momentul în care sunt prinși că nu își plătesc călătoria sunt dispuși la orice fel de violență verbală și fizică la adresa controlorilor. Culmea este că mai găsesc și susținători printre ceilalți călători…
Și cu acestea fiind zise nu știu dacă copiii zic sau nu lucruri trăznite, dar știu că uneori au un extraordinar simț al observației care adulților le scapă de multe ori.
Foto: arhiva personală

Dacă vrei să te țin la curent cu ce scriu, te invit să apreciezi pagina de Facebook sau poți să te abonezi la Newsletter.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Verificare antispam *

%d blogeri au apreciat: