Copilăria de la unu la zece

Copilăria de la unu la zece

Copilăria de la unu la zece

Mi-amintesc de copilărie cam așa: Unu.

Eram prin grădiniță prin optzeci și unu,

În șorțuleț bleu, apoi Șoim al Patrie dintr-o dată:

Cu pantaloni, cămașă portocalie și roșie cravată.

Doi. Pe la șapte ani deja elev în față cu un abecedar,

Elev în bancă cu ghiozdan, matricolă pe braț și penar.

Trei. Ajung cu clasa mea pe la Muzeul de Istorie,

Acolo discurs înflăcărat despre a noastră patrie.

Și pionieri suntem toți pe loc promovați.

Cu bască albă, cravată roșie, puțin mirați.

Patru. Vine Revoluția din optzeci și nouă.

Frică, bucurie, libertate…ce ne-a adus nouă?

În primul rând gata cu pionierii și coada la carne.

Suntem acum mari. Și liberi. Luăm taurul de coarne!

Cinci. Apar probleme: într-adevăr dispare rația

Dar și manualele se schimbă. Începe și inflația!

Șase. Așa aflăm că suntem generația de sacrificiu…

Brucan zice să avem răbdare vreo douăzeci de ani

Când vom găsi de toate și vom avea și bani.

Șapte. Liceul. Fulgerător. Iute a trecut.

Apoi facultatea. Da, și asta am făcut.

Opt. Am ajuns să am diplome. Și ce dacă?

Părinții-mi spun timid că nu-i ca altădată…

Că viața-i dură, nimic nu mai e garantat.

Muncești ca vita pe un salariu de rahat.

Nouă. Trec douăzeci și ceva de ani de atunci…

Din optzeci și nouă. Noi știm. Deja avem și prunci.

E rău? E bine? Unii zic că cine poate oase roade!

Vrei să-ți fie bine? Trebuie să dai din coate!

Zece. Ai noștri nu știau că vin aceste vremuri

Dar am răzbit, chiar dacă se-adună iar nori negri

Ca versurile celebre a celei de-a Treia Scrisori

Bucuroși le-am duce toate, de e pace, de-i război…

Autor: Jurnalul unui tată

Rescrisă în decembrie 2016

Sursa foto: aici

Dacă vrei să te țin la curent cu ce scriu, te invit să apreciezi pagina de Facebook sau poți să te abonezi la Newsletter.

 

Comments

comments

Lasă un răspuns

Verificare antispam *

%d blogeri au apreciat: