Frumoasa noastră tinerețe

Frumoasa noastră tinerețe

Frumoasa noastră tinerețe

Suntem tineri, departe parcă încă nu-i copilăria
Când știam doar două lucruri: joaca și veselia!
Sper că drumu-i lung. Dar la capăt e hâda bătrânețe…
Ne-om mai aminti ce-am făcut, simțit, crezut în tinerețe?

Avem copii: i-am învățat să bea apă și lapte din ceașcă,
Cum să se spele singuri, să mănânce și să vorbească,
Să facă primii pași, spre lumea asta să se-avânte.
De multe ori chiar noi am rămas fără cuvinte.

Mă mai gândesc câți copii atunci maturi își vor aminti asta.
Când bătrâni și bolnavi vom fi. Sau poate loviți de năpastă.
Vor avea timp să-și amintească de noi, când singuri vom ajunge?
Le vom reaminti noi cât îi iubim și atunci? Sau vorbele se vor frânge?

Autor: Jurnalul unui tată

Rescrisă în decembrie 2016

Sursa foto: aici

Dacă vrei să te țin la curent cu ce scriu, te invit să apreciezi pagina de Facebook sau poți să te abonezi la Newsletter.

 

Comments

comments

Lasă un răspuns

Verificare antispam *

%d blogeri au apreciat: